Loading...
Tropea, Partea 2: Orașul 2018-05-31T10:35:44+00:00

Project Description

Corina Fătu   •   19 Octombrie, 2017

 

Să vizitezi Tropea, fie doar pentru câteva zile, e ca și cum te-ai afla într-un film a cărei acțiune se petrece în Italia. Rătăcești pe străduțele înguste, te plimbi printre palate vechi de sute de ani, dai peste o piață în care cineva cântă o serenadă, privești marea turcoaz de undeva de sus din  orașul construit pe stâncă, mergi la serate muzicale la palazzo, înoți în ape limpezi de culoarea smaraldului, iar în tot timpul ăsta te gândești că fericirea are un nume: Tropea.

Catedrala

Vântul puternic agită frunzele îngălbenite căzute pe trotuar. Vremea frumoasă din Tropea ne-a dat iluzia unei veri eterne, dar iată că toamna, discretă și delicată, începe să-și intre șovăitor în drepturi. Astăzi vremea nu ține deloc cu noi. Azi noapte a fost o furtună puternică, iar acum marea este de-a dreptul furioasă. Nici picior de om pe plajă, observăm noi de sus, de pe stânca pe care se ridică centrul istoric, la o înălțime de 42 de metri deasupra nivelului mării. Așa că decidem să facem un tur al palatelor și bisericilor, să explorăm pe îndelete centrul vechi.

Ne începem plimbarea de la Porta Nuova, a cărei denumire provine de la faptul că a fost construită după cutremurul din 1783 pentru a facilita accesul în oraș. O luăm apoi în jos spre mare, pe Corso Vittorio Emanuele, principala arteră comercială din Tropea, un amalgam de terase, restaurante, magazine și palate. Undeva pe dreapta, vizavi de piața Le Tre Fontane, se află Chiesa di S. Caterina. Din 1783, după cutremurul care a zdruncinat-o puternic, biserica a rămas fără cupolă. În spatele său, într-o piață ascunsă, este o altă biserică – Chiesa S. Giuseppe. Revenim apoi pe Corso Emanuele și ajungem la Piazza Ercole, nucleul centrul vechi, un loc atât de animat încât am impresia că toată lumea din Tropea s-a adunat aici. Ne strecurăm prin mulțime și facem dreapta pe Via Roma, continuând spre următorul obiectiv și poate cel mai important: Catedrala. În piazza Duomo, unde se află Catedrala, o serie de săpături arheologice au fost efectuate nu cu mult timp în urmă. Descoperirile au scos la lumină că oamenii au locuit în Tropea neîntrerupt încă din Epoca Bronzului, iar fiecare civilizație și-a lăsat amprenta asupra orașului.

Catedrala datează din secolul al XII-lea și adăpostește icoana bizantină a Fecioarei Maria de România. La ora prânzului o găsim închisă, iar ghidul de la muzeul Diocesano ne spune relaxat, în italiană firește, că se deschide la ora patru. Ca să mai pierdem puțin vremea, decidem să intrăm în muzeu. Găzduit în interiorul Palatului Vescovile, Muzeul Diocesano este un loc de referință pentru istoria îndelungată a orașului Tropea. Cea mai veche dovadă a trecutului îndepărtat este oferită de două vase găsite într-un mormânt din perioada neoliticului. Muzeul conține însă și alte obiecte prețioase. După o vizită de aproape o oră, revenim în Piazza Duomo. Ne învârtim puțin în jurul ei, admirând palatele care o împrejmuiesc. Vizavi de Catedrală este Palazzo d’Aquino, ridicat încă din timpul Renașterii; lângă se află Palazzo Tranfo, una dintre cele mai tipice clădiri din Tropea. O cotim stânga pe Via Boiano, o străduță pe cât de îngustă, pe atât de valoroasă în ceea ce privește clădirile sale de patrimoniu: Palazzo Teotino (1702), Palazzo Finnato (sec.XV), Palazzo Braghò (1721). Undeva pe partea stângă, pe Via Dardano, dăm peste un alt palat – Palazzo Cesareo. La umbra sa ne oprim și noi să ne mai tragem puțin sufletul, să ne mai alimentăm cu un aperol spritz și cu o porție de paste. La Ristorante Il Convivio încerc pentru prima data Tartufo, desertul tipic, un fel de bomboană mare de înghețată cu un miez de ciocolată neagră.

Orașul Tropea

„Era bella la vita quando il mundo mi aveva dato te”

Cu bateriile încărcate, ne continuăm plimbarea către Largo Galluppi. Purtând numele filozofului italian, piața este asemenea unei reflecții filozofice care te duce de la mirare la curiozitate. Pustie și liniștită, îmi lasă impresia unui loc uitat. Clădirile austere îmi trezesc curiozitatea, așa că o iau cu pași mărunți de-a lungul lor ca să le descopăr tainele. Palazzo Fazzari din secolul al XVIII-lea,  aflată pe o structură medievală, Palazzo Collareto – secolul al XVIII-lea, Chiesa SS. Immacolata, Liceo Scientifico Fratelli Vianeo sunt câteva dintre „curiozitățile“ din piața Galluppi. La capătul ei, pe colț, se ridică silueta fantomatică a palatului Giffone, o clădire maiestoasă aflată în ruină. Pe la ferestrele sale scot capul singurii săi locatari, câteva smocuri de verdeață și de iederă. Pe lângă Palazzo Giffone se deschide un balcon larg cu cea mai frumoasă vedere panoramică pe care am văzut-o până acum în Tropea. Pe terasa ferită de agitația turiștilor, se strâng dimineața elevii de la școală să admire marea, portul și întreg golful. „Era bella la vita quando il mundo mi aveva dato te.“ Eram frumoasă viața când lumea mi te dăruise, stă scris pe un zid în Largo Galluppi. Uneori, cele mai frumoase declarații sunt cele care rămân nespuse.

Belvedere in Tropea

O legendă

Ne continuăm plimbarea catre Piazza Municipio și ajungem la Chiesa del Gesù care, alături de Catedrală, este una dintre cele mai valoroase biserici din centrul istoric al orașului. Interiorul său este bogat în ornamente, picturi și altare, spre deosebire de cel al Catedralei care are un aer mult mai sobru. Rătăcim pe străduțe ținând marea în dreapta noastră până încheiem cercul și ajungem din nou pe Corso Vittorio Emanuele. Admirăm pe fugă Chiesa di Santa Maria dell’Isola, care rămâne neclintită în marea furioasă ce face un spectacol de zile mari. Mergem apoi în Largo Ruffa, unde trecem pe lângă Ex Convento Clarisse, o fostă biserică unde cu o seară înainte fusesem la un concert de pian. Emilio Aversano ne oferise o serată muzicală magică, purtându-ne pe culmi înalte pe muzica lui Schubert, Schumann și Chopin.

În Tropea unele intrări sunt porți către o lume pierdută.

Rătăcim pe străduțe mai trăgând cu ochiul în spatele ușilor întredeschise ale palatelor. În Tropea unele intrări sunt porți către o lume pierdută. Soarele se duce către apus, iar noi îl urmăm până ajungem în Largo Villetta, un alt punct de belvedere care îți taie răsuflarea. Marea are altă culoare în funcție de fiecare moment al zilei. Acum valurile mării par niște falduri uriașe turcoaz cu umbre aurii ce se agită sub rafalele de vânt. Soarele se topește ușor în mare, aruncându-și razele pe clădirile ce arată ca niște piese de lego puse unele peste altele. Clădirile Corallone sunt de fapt un grup de case construite una peste cealaltă, direct pe stâncă. Această curiozitate arhitecturală poate fi admirată cel mai bine de la Largo Villetta del Cannone și este subiectul unei legende interesante. Povestea spune că la mijlocul secolului al XVIII-lea câțiva pescari din Tropea au fost târâți în largul coastei Capo Vaticano în urma unei furtuni. Aici au prins o captură prețioasă, o plasă imensă de corali, un material rar și valoros la acel moment. Pescarii s-au pus de acord și au decis să vândă coralii comercianților din Torre del Greco. Din banii câștigați, fiecare pescar a construit o casă pentru familia sa. Urmașii lor au decis să adauge mai multe clădiri, una peste cealaltă, creând acest miracol arhitectural de-a lungul anilor. În ciuda cutremurelor, clădirea Corallone a rămas intactă.

Privesc acest peisaj și gândul îmi zboară la cuvintele găsite pe peretele din Largo Galluppi. Ce frumoasă este viața când lumea mi te-a dăruit, Tropea!

Citește și Partea I aici.

Bine de știut

ABONEAZĂ-TE LA NEWSLETTER

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This site is protected by wp-copyrightpro.com