Loading...
Tropea, Partea 1: Plaja 2018-05-31T10:32:55+00:00

Project Description

Corina Fătu   •   11 Octombrie, 2017

Să vizitezi Tropea, fie doar pentru câteva zile, e ca și cum te-ai afla într-un film a cărei acțiune se petrece în Italia. Rătăcești pe străduțele înguste, te plimbi printre palate vechi de sute de ani, dai peste o piață în care cineva cântă o serenadă, privești marea turcoaz de undeva de sus din  orașul construit pe stâncă, mergi la serate muzicale la palazzo, înoți în ape limpezi de culoarea smaraldului, iar în tot timpul ăsta te gândești că fericirea are un nume: Tropea.

Legenda

Tropea, una dintre comorile ascunse ale Italiei, este o stațiune situată la Marea Tireniană în regiunea Calabria, în sudul Italiei. Există o legendă care spune că oraşul a fost întemeiat de însuși Hercule care, întorcându-se din Spania, s-a oprit pe frumoasa „Coastă a Zeilor”. Potrivit altor surse istorice, Tropea a fost fondată fie de Scipio, fie de Pompeius sau chiar de Octavian, când aceștia au mărșăluit prin Calabria întorcându-se victorioși din război. O altă legendă spune că unul dintre trofeele acestor generali, expus în vârful stâncii masive pe care se află Tropea, a fost cel care a dat numele orașului. Cu toate poveștile acestea, ai spune că Tropea a reușit să-și îngroape bine secretele. În ciuda numeroaselor legende, există dovezi reale care atestă prezența romanilor în acest oraș, precum este descoperirea unei necropole romane în Tropea. Mai mult decât atât, cele mai vechi descoperiri arheologice găsite sub Catedrală și în piața din fața sa demonstrează prezența oamenilor în acest loc încă din Epoca Bronzului.

Apusul

„Signorina Corina?“, mi se adresează zâmbind un tânăr în timp ce debarasează masa restaurantului Da Cecè. Nu mă așteptam să fiu întâmpinată chiar de la ușă, dar italienii se poartă atât de familiar uneori de parcă te cunosc de-o viață. Bed&Breakfast-ul în care ne-am cazat este găzduit într-un palazzo vechi de prin 1700 și se află într-o piațetă foarte pitorească, tipic italianească. Gazda noastră ne conduce sus, pe scările vechi și austere ale palatului, în timp ce ne asigură că am ales cea mai frumoasă cameră. Și nu vorbește prostii. Camera are un aer autentic, cu mobilă veche și tavan înalt cu bârne de lemn, iar deasupra ferestrelor au păstrat la vedere o porțiune de cărămidă din zidul original. Are un balcon mic, tipic italienesc, care se deschide către o piațetă încadrată de alte palate vechi. Ca să ne exemplifice mai bine că este chiar cea mai frumoasă cameră, gazda noastră ia un scaun și gesticulează vioi cu el încercând să ne arate că putem sta pe balcon la un „vino“ și să privim lumea. Se scuză pentru engleza-italiana lui, apoi continuă să se converseze cu noi jumătate în engleză, jumătate în italiană. Îmi las pălăria pe pat, iar el se grăbește să o ridice ca pe un intrus, explicându-ne că în Italia ăsta este un semn rău. „No matrimonio“, spune el.

Vedere orașul Tropea

Nu zăbovim prea mult în cameră și ne aventurăm pe străduțele din Tropea ca atrași de un magnet. Centrul vechi ni se arată asemenea unui martor tăcut al măreției orașului din secolele trecute. Masive și sobre, uzate de-a lungul vremii, cu portaluri căptușite în piatră, clădirile ce aparțineau odinioară nobilimii din Tropea au fost construite după stilul specific al Italiei de sud. De fapt, clădirile de patrimoniu din centrul orașului sunt printre cele mai valoroase din întreaga regiune a Calabriei. Îmi trec mâinile de-a lungul suprafeței aspre a cărămizilor, cu dorința de a atinge o fărâmă din vremurile trecute ale orașului. Hoinărind pe străduțe, prin piazzette, fără să căutăm ceva anume, găsim ceea ce căutam. Un balcon imens, suspendat pe stânca masivă pe care este construit orașul, se deschide către marea nesfârșită, pregătită să ascundă printre valurile sale agitate un soare în flăcări. Sunt rare momentele în care nu-mi găsesc cuvintele pentru a putea descrie cât mai fidel mărețea și frumusețea unui moment. Așa că rămân în tăcere, umăr la umăr cu alți oameni care, asemeni mie, au picat pradă mirajului acestui peisaj. În timpul ăsta, în spatele Sanctuarului Santa Maria dell’Isola, soarele se face nevăzut în mare. Ceva mai departe, jos pe plajă, câțiva tineri stau tolăniți pe nisip și cântă.

Plaja

A doua zi mă trezesc devreme cu o dorință irezistibilă de viață. Deschid larg geamurile și ies pe balcon. Piața este goală, nici picior de om. Lumina caldă a dimineții se revarsă peste clădirile vechi și le trezește la viață după sute de ani de când au înțepenit aici. Sună clopotele de la Chiesa del Gesù, aflată la doar câteva străzi depărtare, și vestesc începerea unei noi zile. Aici, timpul este măsurat de bătaia clopotelor așa cum era pe vremuri. Coborâm primii la micul dejun, iar gazda ne întâmpină căscând.

În spatele nostru se ridică orașul Tropea înălțat pe o stâncă ce parcă stă să se prăvălească.

După ce terminăm de mâncat, nu mai pierdem mult vremea și o luăm spre plajă. Italienii nu sunt cei mai matinali oameni. Deși este luni dimineață, străduțele sunt aproape pustii. Parcurgem orașul vechi de la un capăt la altul, pe Via Garibaldi, tăiem apoi Corso Vittorio Emanuele și o luăm spre Piazza Ercole, de unde continuăm pe Via Indipendenza până la Largo Villetta. Aici dăm peste un punct de belvedere superb, în care ne apare în toată splendoarea sa Santa Maria dell’Isola, ecranată pe albastrul turcoaz al Mării Tireniene. Coborâm apoi scările spre plajă și ajungem pe Via Lungomare. Pentru că este încă devreme, ne propunem să explorăm puțin plajele din Tropea. O luăm prin dreapta stâncii sanctuarului unde se întinde o plajă intimă, Spiaggia Mare Piccolo, cu apă limpede ca lacrima, de culoarea smaraldului. O porțiune este lipsită de orice amenajare; oamenii își întind prosoapele și stau tolăniți la soare. Cum mergem spre Scoglio S. Leonardo, la capătul plajei se află Spiaggia La Rotonda. Aici găsim umbrele și sezlonguri, dar suntem surprinși de prețuri destul de piperate – o umbrelă este 10 euro pe zi, iar sezlongul 12 euro. Amplasarea însă îți taie respirația! Ne continuăm drumul de-a lungul mării spre port, dar după ce am văzut cât de spectaculoase sunt locurile din Tropea, în această parte a stațiunii plajele ni se par destul de anoste. Așa că ne întoarcem pe unde am venit și o luăm spre Spiaggia Mare Grande, unde ne oprim la Calypso, un golf micuț și izolat unde ne găsim refugiul. În spatele nostru se ridică orașul Tropea înălțat pe o stâncă ce parcă stă să se prăvălească, în dreapta Sanctuarul Santa Maria își înfige rădăcinile în ape, iar în față marea nesfârșită din abisurile căreia se ridică „farul Mării Mediteranene“, vulcanul Stromboli, completează acest tablou desprins din altă lume. Numai vânzătorii ambulanți ne mai sâcăie din când în când cu tot felul cu fleacuri. Ceasuri aurite, ochelari colorați, brățări, mărgele, cârpe de tot soiul, toate fac notă discordantă în acest peisaj plin de serenitate.

Tropea Calabria

Spre asfințit ne întoarcem către oraș, dar nu înainte de a ne opri în drumul nostru la Sanctuarul Santa Maria. Urc scările fără grabă, aruncând la fiecare pas o privire către clădirile din Tropea. În lumina asta aurie, par niște nestemate răvășite pe „Coasta Zeilor“. Se spune că sanctuarul datează încă din secolul 4, iar de-a lungul vremii a fost reconstruit de multe ori pentru ca, tocmai în secolul 18, să căpete forma actuală. Pe cât de impozantă este amplasarea, pe atât de simplă este bisericuța construită în vârful stâncii. Îngustă, simplă și lipsită de decorații, este un refugiu de liniște și pace. Ies pe terasă, soarele se dizolvă în mare, iar undeva pe o bancă doi bătrâni se țin de mână și privesc în direcția orizontului. A mai trecut o zi în Italia …

Citește și „Partea a II-a – Orașul

Bine de știut

ABONEAZĂ-TE LA NEWSLETTER

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This site is protected by wp-copyrightpro.com