Loading...
Matera, Partea 1 2018-06-13T13:15:21+00:00

Project Description

Corina Fătu   •   12 Iunie, 2018

Există un colț tăinuit în sudul Italiei, în regiunea Basilicata, care a ieșit de puțin timp din umbră. Matera este unul dintre cele mai vechi orașe locuite din istoria omenirii, aproape la fel de veche precum Petra. Odinioară „rușinea Italiei“, astăzi Matera este un loc apreciat la adevărata sa valoare.

Și timpul a stat în loc

Cobor grăbită încercând să țin pasul după ghidul meu neoficial. Traseul mă poartă pe străzi întortocheate unde Google Maps nu îmi este de niciun folos. Treptele tăiate în piatră se încolăcesc pe coasta dealul abrupt. Fac slalom printre turiști, cu un ochi la casele așezate unele peste altele (sassi), iar cu altul după călăuza mea, care nu încetează să-mi dea explicații la fiecare pas. „Metello era un fel de căpitan în timpul Imperiului Roman“, spune el referindu-se la numele hotelului către care mă poartă. L-am găsit pe Francesco pe treptele Catedralei, scăldat în lumina soarelui la apus. A fost suficient să-l întreb unde este pensiunea „Dimora di Metello“, iar el s-a oferit bucuros să mă conducă, de parcă singurul lui plan din ziua aceea ar fi fost să mă aștepte pe mine. 

„Cel mai remarcabil exemplu intact al unei așezări troglodite din regiunea mediteraneeană, perfect adaptată terenului și ecosistemului său.“

Tot de la el mai aflu că „Sassi“ înseamnă pietre în limba italiană, iar uitându-mă în jur înțeleg de ce. În lumina soarelui, Matera arată ca o grămadă de pietre aurii aruncate de un către un gigant. Deși îți lasă impresia unui loc neprimitor, oamenii s-au stabilit aici încă din Paleolitic, fiind unul dintre cele mai vechi orașe locuite continuu din lume, alături de Petra, Aleppo, Damasc sau Ierusalim. Ceea ce acum ne fascinează și ne stârnește curiozitatea, nu cu mult timp în urmă trezea repulsii și era „oaia neagră“ a Italiei. În anii 50, din cauza sărăciei și a condițiilor precare de viață, Matera a fost abandonată pentru prima oară, iar populația sa de 15.000 de suflete a fost relocată de la peșteră la bloc. În vreme ce acest abandon a dus la degradarea locului, revenirea locuitorilor în anii 80 a scos Matera din „exilul“ său și a dus la reinventarea orașului. În 1993, Unesco a adăugat Sassi și bisericile rupestre drept Patrimoniului Mondial, numindu-l „cel mai remarcabil exemplu intact al unei așezări troglodite din regiunea mediteraneeană, perfect adaptată terenului și ecosistemului său“. Mai mult decât atât, în anul 2019 Matera va deveni Capitală europeană a culturii. 

Matera

Seara, la un pahar de vin pe terasa mea cu vedere către Sasso Barisano, am impresia că în Matera timpul a stat în loc. De când am ajuns aici am rătăcit pe străzi fără niciun fel de planificare, pur și simplu să mă familiarizez cu locul, iar el cu mine. Orașul, împărțit frățește între Sasso Barisano și Sasso Caveoso, are o fermecătoare lipsă de formalism. Casele nu lasă impresia că au fost ridicate după vreun plan anume, răsar unele din altele într-o dezorganizare perfectă. Orașul nu este deloc mare, dovadă că esențele tari se țin în flacoane mici, însă urcările și coborârile te sleiesc de putere. Pe alocuri casele ce ivesc una din alta mi-au reamintit de un alt loc preferat, Tropea, în timp ce străzile cu clădiri albe m-au dus cu gândul la Polignano a Mare. Ce fericire ca uneori să fii singur într-un oraș necunoscut! Să vezi lumina aurie a soarelui reflectându-se peste clădirile terasate, să te oprești la întâmplare într-un muzeu gol, să te plimbi în voie pe holurile sale urmată doar de umbra ta, să intri în vorbă cu străini și doar pentru câteva clipe să împărțiți aerul ce vă înconjoară. 

Un oraș cu vedere

Când te afli într-unul dintre cele mai vechi orașe din istoria omenirii, atunci e foarte posibil ca și camera hotelului unde dormi să dateze din Paleolitic. Deși renovată cu mult gust, camera mea de la Dimora di Metello păstrează încă structura vechii peșteri unde probabil de mii de ani oamenii și-au găsit adăpost. Aerul stătut de peșteră este acoperit de o aromă de mosc. În timp ce mă cufund în pernele pufoase, uitându-mă cu atenție la urmele de fosile de pe tavanul cavernos, mă gândesc cum ar fi trăit cineva aici acum mai bine de 9.000 de ani. Ce gânduri, ce ocupații avea, ce bucurii și ce tristeți. Ce mânca dimineața. Nu am timp de reflecții, Matera mă așteaptă. La fel și micul dejun, unde încerc câteva feluri de mâncare specifice zonei, precum strazzata, un fel focaccia cu dovlecel și câteva prăjiturile cu migdale și ciocolată. Nu sunt consumatoare de cafea, dar aici cappuccino zici că este din altă lume. 

De fiecare dată când ajung într-un oraș nou îmi place să-i iau pulsul din piața agroalimentară. Așa că îmi încep ziua cu mercato local, de unde cumpăr câteva fructe proaspete și mă învârt puțin ca să observ localnicii. De aici ajung imediat în Piazza Vittorio Veneto, piața centrală a orașului. Mă așez pe marginea unei băncuțe de piatră și încep să ronțăi niște căpșuni în timp ce privesc în jurul meu. Vittorio Veneto nu este musai cea mai frumoasă piață din Matera, iar la asta contribuie și valul de turiști ce se perindă de la capăt la altul. Pe o latură a pieței tronează clădirea împunătoare și gălbejită „Cine Teatro Comunale“, în stânga sa se află Chiesa di S. Domenico, iar în față descopăr unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere, Luigi Guerricchio, numit așa după un pictor din Matera.

Matera

În timp ce stau și mă uit ca mâța-n calendar, minunându-mă cum Dumnezeu au fost construite casele astea ce par ca ies una din alta, o doamnă de la o televiziune italiană mă ia prin surprindere și mă întreabă de ce am decis să vizitez acest loc. „Pentru că e frumos“, atât mă duce capul să-i răspund. Dar, mă rog, nu e ca și cum am spus ceva neadevărat. Deci, să rezum: piața Vittorio Veneto este prea aglomerată și prea turistică pentru gustul meu, singurul său atu fiind punctul de belvedere. Un alt avantaj este că din această piață pornesc practic toate traseele din Matera. Dacă privești harta (harta, nu google maps), vei observa că dacă o iei în stânga pe Via San Biagio sau Via Fiorentini vei ajunge la Sasso Barisano, în timp ce în dreapta comerciala Via del Corso te duce către Sasso Caveoso. Dacă vrei să mergi către Catedrală (Duomo) atunci o iei drept în față pe Via delle Beccherie. 

„Timpul nu se grăbește, parcă plutește pe acorduri de muzică clasică.“

Eu aleg să mă întrept către Catedrală mai întâi, apoi să-mi continui traseul cu Sasso Barisano. La Porta de Juso ies într-o piață liniștită unde pe balcoane cresc portocali. Piazza del Sedile, pe numele său, se află în apropierea Conservatorului și este un loc plăcut pentru pierdut vremea. Fac o pauză și intru în biserica în stil baroc S.Francesco S’Assisi, unde îmi trag sufletul pentru câteva minute. Unii cronicari povestesc că în 1218 această biserică l-a adăpostit pe însuși Sf. Francisc de Assisi. Ies apoi în piața San Francesco, îmi iau o înghețată și trag cu urechea la cursanții care exersează în apropiere la Conservator. Timpul nu se grăbește, parcă plutește pe acorduri de muzică clasică. Revin pe Via Duomo și îmi continui drumul către Catedrală. Chiar înainte să ajung la Porta de Suso, poarta care în Evul Mediu primea oamenii în oraș, trec pe lângă unul dintre cele mai vechi palate ale orașului, Palazzo Santoro, care datează din secolul al XVI-lea. De aici ies direct în imensa Piazza Duomo, unde se deschide o altă panoramă superbă a orașului. Matera este un oraș cu vedere!

Catedrala ce domină Piazza Duomo este o splendidă clădire în stil romanic. Sobrietatea și grația exteriorului contrastează cu interiorul bogat în stil baroc, un triumf de sculpturi, picturi rupestre și cadre aurite. De fapt, picturile rupestre sunt un fel de marcă personală a orașului. În Matera și în împrejurimi sunt peste 150 de biserici rupestre, cele mai vechi datând din secolele VII-VIII. Dar mai multe despre istoria sa aflu de la Casa Noha, un muzeu interactiv aflat în apropierea Catedralei și care explică cu ajutorul unor filmulețe cronologia și istoria orașului. După ce mă pun la curent cu istoria, revin în Piazza Duomo. De aici pornesc pe traseul spre Sasso Barisano, pe Via Riscatto, pe niște străduțe înguste și întortocheate, aproape pustii. Traseul încâlcit mă poartă pe scări străvechi, pe lângă palate solemne și case cu ferestre cu perdele din dantelă și flori la intrare. Iată că am ajuns și eu pe cărările unde de mii și mii de ani oamenii și-au târșâit pașii. Iată că am devenit și eu o minusculă piesă de puzzle în istoria orașului Matera.

Va continua cu Partea a II-a: Sasso Barisano

Bine de știut

ABONEAZĂ-TE LA NEWSLETTER

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This site is protected by wp-copyrightpro.com