Loading...
Galle, Sri Lanka 2018-05-26T18:20:04+00:00

Project Description

Corina Fătu   •   29 August, 2017

 

Un tuk-tuk este o operă de artă, iar proprietarul ei un artist. O ghirlandă de flori făcute din plastic, de care atârnă o altă floare mare roșie, delimitează spațiul dintre noi și șofer. În stânga, pe parbriz, sunt lipiți doi struguri mari, tot de plastic. În centru, pe așa-zisul bord, tronează nelipsita statuie a lui Buddha. Câteva mătănii însoțesc și întregesc opera artistului. Suntem în drum spre Galle și călătorim într-un muzeu pe trei roți care scârțâie din toate șuruburile.

Galle este al patrulea oraș ca mărime din Sri Lanka, după capitala Colombo, Kandy și Jaffna. Fondat în secolul al XVI-lea de către portughezi, cunoaște cea mai înfloritoare perioadă în secolul al XVIII-lea sub dominația olandeză. Galle este un oraș colonial fermecător care nu seamănă cu nimic din ce am văzut de când am ajuns în Sri Lanka. Este cel mai bun exemplu de oraș fortificat construit de către europeni în Asia de sud-est, care scoate la iveală interferența dintre arhitectura europeană, pe de-o parte, și tradițiile și specificul asiatic, pe de altă parte. Fortul din Galle nu doar că a reușit să supraviețuiască încă din secolul al XVI-lea, dar a rezistat devastatorului tsunami din 2004, deși restul orașul a avut mult de suferit.

Ni se dezvăluie treptat, pe straturi. Șoferul nostru de tuk-tuk ne lasă la intrarea principală, în apropierea stadionul internațional de cricket din Galle, unde se jucă un meci. Familii cu copii, tineri, bătrâni protejați de soare cu umbrele multicolore, toți urmăresc atât de captivați meciul de pe zidurile fortului încât ne determină și pe noi să zăbovim puțin. Deși în Sri Lanka sportul național este voleiul, n-am văzut pe nimeni jucând volei; în schimb cricket-ul este cu siguranță cel mai popular sport. Orice meci este prilej de bucurie și sărbătoare. Uitându-mă la fascinația oamenilor, la vânzoleala mașinilor care trec cu muzica dată la maxim, la joaca copiilor de pe lângă stadion, realizez că poate nu meciul în sine este important, ci mai degrabă spectacolul creat în jurul lui și prilejul de socializare și distracție.

Galle

Nu așteptăm să se termine meciul și ne continuăm plimbarea de-a lungul zidurilor fortului, unde se află partea veche și fascinantă a orașului. Între zidurile acestea, ce aparțin patrimoniului Unesco, sunt ascunse toate comorile. Pornim de la Galle Fort Clock Tower, construit în 1882 pe locul unde odinioară se afla vechea clopotniță olandeză. La fiecare pas întâlnim în cale ceva care ne fascinează: fie că este un îmblânzitor de cobre, o bătrână îmbrăcată în sari care ne face cu mâna și ne zâmbește, un tânăr care se dă în spectacol aruncându-se printre stânci în apă, ne simțim ca într-un film unde decorul se schimbă pe bandă rulantă. Hoinărim pe străduțele înguste cu clădiri în stil colonial care ascund galerii de artă, magazine de bijuterii sau produse ayurvedice, restaurante și baruri. E ceva în amestecul ăsta de culturi care ne fascinează: aici vezi un hotel colonial cochet, ceva mai încolo dai peste o dărăpănătură cu rufele întinse pe sârmă, aici o cafenea hipsterească și un grafitti, la câteva străzi depărtare un restaurant de familie „Indian Hut“ de unde se revarsă mirosuri de condimente, aici un BMW ultimul răcnet, mai încolo un tuk-tuk uzat și tot așa.

În seara asta, la atâția kilometri distanță de casă, avem parte de o lecție pe care viața obișnuită și simplă ne-o oferă.

La un moment dat trecem pe lângă un grup de turiști adunați în jurul unui felinar. Un cățel furios latră și se agită de mama focului, uitându-se în sus. Pe felinar stă cocoțată o maimuță, care se uită cu nonșalanță către cățelul agasat. Mi-e milă de el și mă gândesc ce-ar păți dacă maimuța s-ar coborî la nivelul lui. Nu așteptăm deznodământul și ne continuăm plimbarea până ajungem din nou pe zidurile fortului unde soarele se pregătește să dispară în mare. Aici ne așteaptă o priveliște care ne taie răsuflarea: pe ziduri, un călugăr budist, înveșmântat într-o kasaya de culoarea șofranului, se contopește cu fundalul soarelui în flăcări. Privește în jos cu brațele încrucișate, asemenea unei autorități divine, către un grup numeros de localnici care se scaldă în mare. Aceștia se zbenguie și bălăcesc de parcă marea e cea care le redă libertatea absolută. Vacarmul lor ajunge până la noi. De pe zidurile orașului, tragem cu ochiul la spectacolul localnicilor care fac baie în mare. Bucuria lor pură ne molipsește. Fețele lor fericite, glasurile vesele și joaca în mare, totul e un spectacol în care viața improvizează la fiecare pas. Îmi trece atunci prin minte un gând: cel mai probabil așa arată fericirea pură, eliberată de orice constrângere materială. În seara asta, la atâția kilometri distanță de casă, avem parte de o lecție pe care viața obișnuită și simplă ne-o oferă.

Galle Sri Lanka

Cu inima plină de bucurie, o luăm către far. Trecem pe lângă un grup de fete care cântă și dansează, pe lângă noi se gudură un cățel care dă vesel din coadă, de pe partea cealaltă un grup de turiști așezați pe acoperiș ne face cu mână, în timp ce o mulțime de ciori brăzdează joviale cerul. Prea multă fericire, cum ar zice Alice Munro. Undeva jos, pe plajă, are loc o ședință foto. Modelul, o tânără sri lankeză, este o apariție divină în tot peisajul ăsta de film. Are o rochie lungă galbenă încinsă la brâu cu un cordon cu pietricele, părul lung și negru este de culoarea tăciunelui, iar pe cap poartă o coroniță de flori. Pozează de pe niște cauciucuri umplute cu nisip, în timp ce fotograful și ajutoarele sale se agită în jurul ei. Puțin mai departe, ferite de obiectivul aparatului, sunt câteva sticle de plastic aruncate. Farmecul tinerei ni se strecoară în suflet făcându-ne să uităm de ce suntem acolo. Ne continuăm plimbarea în tăcere, parcă hipnotizați de o vrajă.

Aproape de far trecem pe lângă o clădire albă care deși pare o catedrală, este în realitate o moschee care se numește Fort Meeran Jumma Masjid. În dreptul farului coborâm pe plajă și intrăm cu picioarele în apa oceanului. Orașul are într-adevăr un aer aparte și este amintirea unui lumi de demult. Din acest motiv o plimbare prin Galle este o ca o întoarcere în timp, în vremurile coloniale, și singurul regret pe care îl avem este că nu putem să zăbovim mai mult aici. Dar toate lucrurile bune trebuie să ajungă la un sfârșit pentru a face loc unor lucruri și mai bune.

Bine de știut

ABONEAZĂ-TE LA NEWSLETTER

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This site is protected by wp-copyrightpro.com