Loading...
Ella, Sri Lanka 2018-05-26T13:02:57+00:00

Project Description

Corina Fătu   •   21 Noiembrie, 2017

Tuk-tuk-ul scârțâie din toate șuruburile pe măsură ce urcă șerpuind pe drumul accidentat spre restaurantul lui Lanka. Astăzi ne-am trezit cu noaptea în cap din pricina maimuțelor care își fac veacul deasupra camerei noastre din junglă. Am avut o zi plină. Am urcat pe munte până la Little Adam’s Peak, ne-am rătăcit la coborâre printr-o plantație de ceai ca să găsim drumul cu ajutorul unui păstor de vaci, am fost apoi să vedem cascada Ravana, iar la final am făcut o excursie la o fabrică de ceai. În mod normal ne-am fi relaxat pe terasa noastră alături de maimuțe, dar e ultima seară în Ella și am zis să încercăm ceva specific satucului sri lankez. O lecție de gătit cu un localnic.

Cred că am îndrăgit sătucul Ella de când i-am pronunțat prima dată numele. După mai bine de o săptămână de hoinărit pe meleagurile pline de arșită ale coastei de vest și de sud, locul ăsta așezat în mijlocul plantațiilor de ceai, înconjurat de cascade și dealuri pline de vegetație, a venit ca o binecuvântare. Cu nopțile sale răcoroase și dealurile înverzite, Ella are un teren deosebit de fertil pentru cultivarea și creșterea mai multor soiuri de condimente precum frunzele de curry, turmeric, cardamon. Din acest motiv este renumit pentru mâncărurile sale pline de savoare, iar localnicii declară chiar că unele dintre aceste feluri de mâncare sunt cele mai gustoase din câte vei încerca vreodată. Până să ajung în Sri Lanka aveam impresia că totul se reduce la rice and curry, un fel de sinonim pentru mâncare, dar în seara asta aveam să descopăr câte suprize savuroase mi-a păstrat insula.

Tocmai când mă gândeam că nu mai ajungem, șoferul nostru pune o frână bruscă și aproape că ne zboară din tuk-tuk. Arată cu degetul în direcția unei bojdeuci și ne spune: „Lanka Restaurant.“ Dosite la capătul unei străduțe înguste, în mijlocul junglei, casa și restaurantul lui Lanka sunt unul și același lucru. La intrare, lipită de o stâncă retezată de care e despărțită doar de o perdea, se află bucătăria în aer liber. În dreapta sa este restaurantul, adică o masă lungă de lemn pentru oaspeții săi. În fundul curții se află casa zugrăvită într-o culoare țipătoare, o clădire pe cât de modestă pe atât de primitoare. Lanka este un bărbat solid, cu părul creț și negru ca tăciunele, îmbrăcat destul de modern pentru locul ăsta uitat de lume.  Ne zâmbește și ne invită la el acasă cu acea căldură cu care poftești un cunoscut în casa ta. Vorbește foarte bine engleză, dar asta nu mă surprinde deloc având în vedere că Sri Lanka a fost colonie britanică.

Gătit în Sri Lanka

După ce facem prezentările, Lanka ne poftește la un ceai alături de ceilalți participanți la curs. Suntem șase. Noi doi, un cuplu tânăr de germani și două australience pe la patruzeci și ceva de ani, foarte simpatice. Ne așezăm cu toții la masă și servim ceaiul adus de o fetița, una dintre fiicele lui Lanka. Conversația se leagă ușor și se învârte în jurul călătoriei din Sri Lanka. Australiencele au ajuns la Ella mergând mai tot drumul prin Sri Lanka cu un tuk-tuk închiriat, asta într-o țară unde se conduce ca la nebuni. Mă lasă cu gura căscată în timp ce ne povestesc aventurile lor din Colombo, dar în scurt timp Lanka ne întrerupe și ne invită în bucătărie pentru a începe lecția de gătit.

Am ceva emoții ținând cont că cel mai mare atu al meu în bucătărie este să gătesc cu vin roșu, iar uneori să-l mai adaug și în mâncare. Dar, lăsând gluma la o parte, când vine vorba de gătit în Sri Lanka, tot procesul devine un adevărat ritual de la care nu te poți abate. Maestrul nostru bucătar începe lecția cu un set de reguli pe care avem să le respectăm pe parcursul cursului de gătit. Apoi urmează prezentarea condimentelor și a ingredientelor: nucă de cocos, tumernic, pudră de chili, cardamon, scorțișoară, chimion, semințe de muștar, cuișoare, piper, sare, frunze de curry, coriandru, paprika, usturoi, ceapă, dovlecel, vinete, roșii. Aromate și parfumate, în pulberi sau semințe, frunze sau muguri, condimentele stau expuse în mici boluri precum niște piese de bijuterii de la un muzeu. Lanka își ia timp să ni le prezinte pe rând, oprindu-se la fiecare în parte și oferindu-ne bolul pentru a ne familiariza cu mirosul și textura condimentelor.

Astăzi vom găti: beans curry, pumpkin curry, sri lankan moju, potato curry, fish curry, dhal curry.

Istoria condimentelor și a mirodeniilor este veche de când lumea. În vremuri de demult, se credea că ele aduc noroc în dragoste sau că te pot feri de energii negative. Despre condimente și mirodenii apar mențiuni în scrieri foarte vechi, precum în Epopeea lui Ghilgameș sau în Vechiul Testament. În Sri Lanka acestea se folosesc la gătit din abundență. Bucătăria sri lankeză se aseamănă în multe privințe cu cea din India din sud, iar un bun exemplu este folosirea laptelui de nucă de cocos în prepararea curry-ul. Dar au existat o mulțime de alte influențe culinare de-a lungul istoriei îndelungate a insulei, precum cele ale portughezilor, olandezilor sau englezilor.

După partea introductivă pe care ne-o face Lanka, trecem la cratiță. La început, gătitul în echipă se dovedește a fi floare la ureche. Cătălin este responsabil cu tăiatul cepei și a usturoiului, iar eu cu ce știu să fac mai bine: să scriu. Fiecare rețetă trebuie notată pe o foaie astfel încât să știm exact ce ingrediente vom folosi și în ce cantitate. Astăzi vom găti: beans curry, pumpkin curry, sri lankan moju, potato curry, fish curry, dhal curry. Pe scurt curry cu de toate. Apoi, după scris, începe munca de jos. Lanka ne invită pe rând, pe fiecare dintre noi, să ne așezăm pe un scaunel și să răzuim nuca de cocos. Deși pare simplu, nu e deloc așa. Nu doar că ai nevoie de puțină forță, dar trebuie în același timp să urmezi o anumită mișcare continuă. Răzuim nuca de cocos, tocăm legumele, apoi condimentăm și îmbinăm toate ingredientele în vase de lut pe care le punem pe foc de lemn. Lemnele trosnesc, iar mirosul mâncării se ridică deasupra noastră și ne învăluie ca într-o vrajă.

Ella Sri Lanka

După trei ore de gătit, mâncarea este aproape gata. Lanka se ocupă ultimele finisări, în timp ce noi îl privim uluiți. Dacă până acum a mers în ritmul nostru, având răbdare să ne arate fiecare etapă și să stea după noi să curățăm legumele, Lanka devine dintr-o dată un vrăjitor care transformă totul în jurul lui. Îl urmăresc fascinată. Mâinile i se mișcă cu atâta rapiditate, pricepere și eleganță încât gesturile lui mă hipnotizează și mă transpun înapoi în timp, aproape în altă viață. Mă văd din nou la casa bunicilor, când Bunica gătea vara afară, iar eu stăteam printre mirosurile amestecate și îi priveam curioasă mâinile acelea pricepute care îmi dădeau de mâncare. Lanka îmi amintește cumva de acele vremuri de inocență și de mirare în fața lumii.

Hămesiți și epuizați după cele trei ore de gătit, ne strângem în jurul mesei la lumina difuză a unei lămpi. Tot felul de insecte băzâie în jurul nostru, iar una dintre australience scoate un spray și ne salvează. Apare și Lanka însoțit de fetele lui care aduc mâncarea aranjată frumos în vase de lut.  „Am o surpriză“, spune el și scoate câteva beri Lion reci ca gheața, ca un contrabandist. „Suntem salvați“, îmi zic eu. La pensiunea unde stăm nu vând băuturi alcoolice, iar după câteva zile de stat pe uscat mi-e dor de o bere ca de mama. Ne aruncăm în mâncarea gătită, mult mai bună decât m-aș fi așteptat la început să ne iasă. Totul e delicios! Îmi fac o farfurie plină ochii cu toate felurile gătite de curry. La masă conversația se leagă cu ușurință. Toată experiența asta cu gătitul ne-a apropiat, iar împărțirea mâncării nu face decât să ne lege și mai mult.

Ziua s-a topit în noapte. Dacă cineva ne-ar privi din depărtare ar vedea, undeva în junglă, un grup adunat și aplecat deasupra unei mese de lemn, înconjurat de zeci de arome și culori, mâncând și vorbind de parcă s-ar cunoaște de când lumea. Dacă vrei să-ți faci un prieten, uneori trebuie doar să împarți mâncarea cu el într-o țară la capătul lumii.

lecție de gătit ella

Bine de știut

Concurs

Momondo te premiază cu o călătorie unde îți vrea inima
Cei de la Momondo m-au provocat să povestesc despre o experiență culinară mai de seamă din călătoriile mele, așa că asta este ce-a ieșit! Sper să te inspire și, de ce nu, să-ți planifici o vacanță în Sri Lanka sau în oricare altă destinație, mai ales că ai șansa să câștigi o vacantă cu cazare și bilet de avion gratis! Tot ce trebuie să faci este să-mi povestești până la 30 noiembrie, printr-un comentariu la acest articol, despre o experiență culinară pe care ai avut-o în călătoriile tale și poți câștiga vacanța mult visată! Nu uita să menționezi destinația ta favorită culinară de pe momondo.ro. Găsești AICI toate detaliile concursului.
Mult succes!
ABONEAZĂ-TE LA NEWSLETTER

41 Comments

  1. drila abigaiela 21 noiembrie 2017 at 12:00 - Reply

    Buna,cea mai minunata poveste care am citit-o in viata mea..chiar vad ca te-ai distrat foarte bine, si ma bucur 😍..si un loc minunat dupa cum l-ai descris .. Intotdeauna mi-am dorit si eu sa calatoresc intr-o tara straina,sa vad tradiitile,obiceiurile,sa gust mancarea lor si altele..din pacate da „calatoream” si eu prin tara,dar cu mutatul meu.. m-am mutate de cateava ori..iar acum m-am mutat in Arad,unde am participat pentru prima oara la o degustare..s-a tinut anul trecut..a fost foarte frumos,si nu mai participasem la asa eveniment..mancare gatita de bucatari renumiti care ne implica in gatitul lor si pe noi( vizitatori) la degustat si altele..a fost muzica de toate genurile si multe obiecte de traditie ..deci un an minunat a fost ..desi imi doresc mult sa merg si in alta tara sa le vad si eu traditiile,mancarea..din pacate nu am ajuns..iar cu aceasta oportunitate care ati oferit-o ar fi pentru mine cel mai mare vis neimplinit..mi-aș dori tare mult sa merg in Grecia,Creta..tatal meu a fost acolo(dar cu munca)..si a povestit ca au niste locuri uimitoare..Dar tare mult mi-as dori si in Paris sa vad turnul,mancarea,traditiile..asa cum se spune ca este un oras al dragostei,asa ca as lua cu mine pe sotul meu 😍😄..sper sa mi se poata indeplini acest vis mult dorit..am 26 de ani,iar de calatorit imi doresc mult sa calatoresc..iar pentru mine,prima mea exparienta ar fi sa zbor cu avionul 😍.. Zi superba

    • Corina Fătu 21 noiembrie 2017 at 12:07 - Reply

      Îți mulțumesc frumos și îți doresc mult succes! Parisul te așteaptă!

      • abigaiela drila 23 noiembrie 2017 at 00:11 - Reply

        mulțumesc mult..chiar imi doresc sa castig, i-as face o surpriza sotului meu de 3 ani de casnicie ..nu i-am luat niciodata nimic,iar aceasta excursie pentru mine ar fi o binecuvantare..daca mi-aș fi putut permite,mergeam demul 😣..sper sa nu fiu asa de ghinionista 😣😭

  2. Ileana dumitrascu 21 noiembrie 2017 at 12:38 - Reply

    Felicitari, Corina! Ai talent si povestesti asa frumos incat simtim si noi ca suntem, acolo, cu tine.
    Am incercat sa ma gandesc la o experienta culinara si prima care mi-a venit in minte a fost acum 2 ani. De ce zic 2 ani? Pentru ca tocmai mi-a amintit facebookul zilele astea de acea calatorie😊 Eram cu Mara in burtica si ne indreptam spre Sighisoara, in a doua micuta vacanta a lunii de miere 😊😊 Ne-am oprit la Brasov si plimbandu-ne pe stradutele micute din vecinatatea Centrului, am descoperit un mic restaurant care ne-a imbiat sa intra prin simplitatea si farmecul lui aparte.
    Am intrat si a fost dragoste la prima vedere. Ne-am asezat la o masuta si am inceput sa admiram peretii desenati cu spaghetti si sticlele de vin asezate cu gust. Totul a fost deliciossss…capuccino, fix cu putina scortisoara cum
    Imi place mie, aperitivele crostinni cu diverse bunatati, supa crema de brocolli a fost delicioasa (am pus in ea si parmezan din plin…se scuza, eram gravida, dar si acum as proceda la fel) si sotul a spus ca asa paste carbonara gustoase nu a mai mancat nicaieri. Am incheiat pranzul cu un frappe si el cu un pahar de vin😊
    De cate ori avem drum prin Brasov, acolo servim pranzul sau cina si intotdeauna ne bucuram de alegerea facuta. Nu stiu daca am voie sa dau numele restaurantului pe acest site, insa pt cei care doresc sa-l incerce, se numeste Dei frati – daca nu e ok, rog adminii sa stearga numele.
    Si pentru ca am scris despre aceasta experienta pentru concurs, destinatia dorita este Portugalia-Lisabona. De mult imi doresc sa ajung acolo insa nu s-au aliniat planetele pana acum. Deja am in minte lista de obiective si cateva locatii in vecinatatile Lisabonei. Asa ca, Good luck to me!😉😊

    • Corina Fătu 21 noiembrie 2017 at 12:46 - Reply

      Ileana, îți mulțumesc mult pentru povestea aceasta minunată! Mult succes! Iar dacă se aliniază planetele și câștigi vacanța mult visată, scrie-mi și îți voi trimite un mic ghid pentru Lisabona făcut de mine. 🙂

  3. Madalina Fatu 22 noiembrie 2017 at 17:34 - Reply

    Bună, Corina!
    Am ales să-ţi povestesc depre experienţa mea culinară din Wadi Rum, Iordania. În luna Aprilie a acestui an, m-am urcat în avion şi am plecat in acest Mini Tur al Iordaniei, care a inclus printre destinaţii Amman, Râul Iordan, Muntele Nebo, Marea Moartă, Petra, Wadi Rum şi Jarash. Am avut cel mai bun ghid, un prieten care este jumătate român, jumătate iordanian, practic un român gurmand care cunoaşte cele mai bune localuri în care poţi mânca. Aveam programat într-o zi să mergem să vizităm Petra, ca apoi seara să înnoptăm în Wadi Rum, zis şi făcut, dimineaţa am închiriat două maşini şi am plecat din Amman către Petra, cafeaua şi mâncarea la pachet, multă voie bună, glume şi feţe vesele. Petra a uimit prin peisajele sale, prin arhitectura în piatră, energia locului dată beduini călare pe cămile sau măgari, care se ofereau să te urce pănă Petra Mănăstirea Al-Deir, aflată la capătul a 850 de trepte. Am refuzat şi am parcurs tot traseul la picior, nu am mâncat nimic în zonă, în afară de ceea ce am adus cu noi, am servit doar un ceai şi o bere într-o tăcere deplină, uimiţi fiind de peisaje, dar şi obosiţi. După-amiază am plecat spre Wadi Rum, auzind pentru a mia oară: “Ştiai că filmul Marţianul s-a filmat aici?”, în spirit de glumă, normal. Tot auzeam “abia aştept să mănânc Zarb”, şi eu spuneam acelaşi lucru, deşi nu ştiam nici măcar ce este, dar mi-era atât de foame încât aş fi mâncat şi praf. Am ajuns în Wadi Rum, am lasat una dintre maşini la intrarea în deşert, pentru că Wadi Rum este teritoriul beduinilor, ei impunând regulile de acces, puteam intra doar cu o maşină 4×4. Am ales să merg cu o maşină tip pick-up truck, condusă de un beduin, pentru că era singurul mod în care puteai ajunge de la intrare în deşert până la Wadi Rum Luxury Camp. Era undeva spre seara, culoarea roşiatică a deşertului, formaţiunile din piatra, vântul care batea-n păr, m-a transportat într-un loc care era parcă din altă lume, fizic eram în camionetă, spiritual eram în altă parte. Ajunşi în campus, simţeam mirosul de mâncare de la intrare, nu auzeam nicio instrucţiune, mă tot gândeam la acel zarb şi la faptul că voi mânca iaraşi hummus, unul dintre cele mai bune pe care le-am mâncat, halloumi şi mă întrebam dacă am noroc la nişte mini sliders (mini burgeri care ţi se topesc în gură ). Ne-au repartizat în corturile noastre, corturi cu pat şi duş, ne-am aruncat bagajele şi am mers spre cortul cu mâncare. Undeva în spatele cortului, era un pic de agitaţie, câţiva beduini şi turişti formau un cerc şi se uitau în jos, din curiozitate am mers şi eu. Acela era locul în care se pregătea zarb, o specialitate a beduinilor, o gaură în deşert, la baza careia erau puse lemne mici de foc, deasupra focului era un suport metalic format din trei discuri suprapuse, pe primul era pusa carne de miel, al doilea disc avea carne de pui, iar ultimul era plin cu legume. Acest suport era pus în gaură, peste care se punea un capac metalic, iar totul era acoperit cu o pătură, apoi cu nisip, formând astfel un cuport mai mult sau mai puţin natural, practic focul pus de beduini şi deşertul incins au preparat cina noastră. Inutil sa spun, carnea era atât de fragedă încât ţi se topea în gură, perfect condimentată, uşor afumată, legumele cartofii, vânăta, morcovi şi conopidă, făcute la cuptor aveau un gust nemaiîntâlnit. Înainte de a mânca felul principal, zarb, am dat o tura pe la aperitivele specifice zonei, binecunoscutul Hummus, dar îţi garantez că dacă guşti din el odată, vei realiza că de fapt nu ai mâncat hummus niciodată în viaţa ta, Mutubal (un fel de salata de vinete, dar cu sos tahini, pastă de susan), Labaneh (un fel de brânză cremoasă facută din iaurt, servit cu ulei de măsline), servite cu Mana’eesh, un aluat asemenător pitei, care are peste el verdeţuri, care se rupe şi îndoaie servind cu el din aperitive, mai pe scurt, am mâncat cu mână. După cele două feluri, am mai avut loc pentru un desert tradiţional Knafeh, un tort din branză cu sirop, care are deasupra un strat subţire din fidea, beduinii adăugând apă de trandafir pentru mai multă aromă. După o asemenea cină, ne-am strâns în jurul focului, învâţând astfel că dacă stai direct pe jos este mai cald, decât stai pe o perniţă învelit într-o pătură, am băut un ceai şi am admirat stelele, deşi sună ca un clişeu, beduinii sting toate lumnile în campus, pentru a admira mai bine stelele, fără nicio sursă de lumină artificială stelele, într-adevăr, lucesc mai puternic ca niciodată, parcă le vezi pentru prima oară. Aceasta este aventură mea culinară, eu am fost captivată de energia locului, şi recomand oricui o astfel de călătorie. Ca şi destinaţie pe care mi-aş dori să o vizitez ar fi Marrakech, Maroc, pentru că orice iese din comun, din rutină, de ceea ce sunt obisnuită să văd în fiecare zi, mă atrage şi mă captivează. Corina, sper că ţi-a plăcut experienţa mea culinară, îţi doresc mult succes în ceea ce faci, voi citi cu drag aventurile tale şi le voi urmări via Saudade.

    • Corina Fătu 22 noiembrie 2017 at 19:14 - Reply

      Bună, Mădălina! Mi-a plăcut mult povestea ta și îți mulțumesc că ai împărtășit cu noi această experiență! Nu am ajuns în Iordania, dar în seara asta tu m-ai dus acolo! 🙂
      Mult succes!

  4. Ciceu Oana Raluca 23 noiembrie 2017 at 14:52 - Reply

    În august 2015 am vizitat Malta, Gozo şi Comino. Pentru noi o vacanţă înseamnă cultura, tradiţia locului, gastronomia, oamenii, viaţa… Acestea sunt şi motivele pentru care ne organizăm singuri vacanţele şi ne provocăm de fiecare dată să facem din vacanţă o mângâiere pentru suflet.
    Ajunşi la destinaţie o luăm la pas, ne oprim să admirăm privelişti, grimase, să facem fotografii, să respirăm aer intens şi sărat.
    În cele 11 zile de vacanţă am cunoscut oameni care îşi duceau viaţa pe o scenă fără aplauze, dar într-un decor care nu poate fi asemănat cu nimic. Decorul acesta a cuprins şi o parte de gastronomie pe care nu m-aş fi aşteptat niciodată că o găsesc pe aceste insule parcă uitate de lume.
    În Gozo am auzit poveşti despre cum în trecutul nu foarte îndepărtat oamenii locului săpau sute de metri cu târnăcopul pentru o gură de apă şi astfel au descoperit minunate peşteri, au muncit puţinul pământ fertil pentru câteva boabe de grâu pentru a face pâine. Aici am gustat pentru prima dată fructele de cactus, dar şi roşiile uscate la soare. Nici nu vă pot explica gustul acela minunat şi intens pe care îl au roşiile uscate că sinestezia deja îşi face simţită prezenţa şi în locul toamnei pe care o văd pe geam parcă respir aer sărat de Mediterană.
    În aceste locuri oamenii se nasc din mare. Au pielea plină de sare, lucru care ne lipseşte nouă celor care complotăm cu libertatea pe care o construim în marile oraşe cu ziduri. Marea există nu numai pentru a măsura laturile pământului, ci este locul unde miroase a libertate. E locul unde găsesc doar picioare desculţe şi oameni care se scaldă în apele lor.
    După plimbările pe cele mai ascunse drumuri prin capitala Maltei, Valletta, am ales să cinăm la un restaurant terasă cu vedere spre mare. A fost pentru prima dată în viaţă când am mâncat cel mai proaspăt peşte. A fost prins de dimineaţă de pescarii locali şi adus la restaurant. Am ales două feluri diferite de peşte gătit foarte simplu pe grătar cu puţină lămâie şi servit cu cartofi copţi cu rozmarin. Ca antreu, am servit o porţie generoasă de midii în vin alb cu pătrunjel. Am rămas impresionaţi de calitatea mâncării, de serviabilitatea oamenilor, de apusul care îşi făcea prezenţa pe care dacă îl priveai îndelung parcă se deschideau cerurile. Se lăsa o linişte care spunea multe. Numai aşa am putut conversa intim cu marea. Această cină, fără planuri prealabile, s-a transformat într-o meditaţie detaşată.
    Chiar şi pentru cei iniţiaţi în gastronomie, experienţele culinare adevărate în care ne regăsim se numără pe degete pentru că în reţeta unui lucru simplu de multe ori trebuie să punem atât de multe lucruri.
    Sunt multe locuri frumoase în această lume, locuri care deşi poate sunt departe de noi, odată ajunşi acolo se instalează o mângâiere, un spectacol al firii. Din cauza amintirilor nu o să obosim niciodată. De la naştere şi până spre capăt, trebuie să ne găsim drumul, să poposim şi apoi să mergem mai departe. Există locuri unde nu am fost niciodată şi când mergem pentru prima oară parcă ne regăsim acolo.
    Pentru noi a experimenta în lume gastronomia, obiceiurile culinare ale locului este aidoma cu a ne gusta sufletul într-o farfurie. Puţini sunt cei care înţeleg că mâncarea este într-adevăr hrană, dar arta de a găti bucate bune sau de a le aprecia la valoarea lor trebuie să fie o experienţă care să miroase a libertate, a iubire pentru universul infinit al combinaţiilor de ingrediente şi a spiritului creativ.
    Pare o magie simplă să găsesc acum aceste amintiri din lumea largă, parcă strecurată printr-o pâlnie în sacul cu experienţe gastronomice. Timpul nu-şi mai revine niciodată, dar cum îi drămuim folosinţa de noi depinde.
    Cu privire la vacanţe viitoare îmi doresc foarte mult să vizitez Portugalia. Nu am avut până acum ocazia, dar emisiunile culinare pe care le urmăresc mă îndeamnă ca în viitorul apropiat să profit de înrudirea gastronomiei acestui loc cu bucătăria mediteraneană care este preferata mea.

    • Corina Fătu 28 noiembrie 2017 at 16:40 - Reply

      Oana, îți mulțumesc că ai împărtășit cu noi experiența ta din Malta! 🙂 Mult succes! Portugalia este cu adevărat minunată!

  5. Oana S 23 noiembrie 2017 at 15:56 - Reply

    Acum 3 ani am vizitat Istanbul, în apropierea Revelionului. Desi primul contact a fost cu tramvaiele foarte aglomerate, am descoperit frumusetea acestui oras pe masura ce zilele treceau. M-au impresionat restaurantele unde puteai observa de afara doamnele care frământau si coceau lipiile si imi pare rau ca nu am intrat intr-un astfel de restaurant. Cel mai mult, însă, mi-a plăcut cofetăria Hafiz Mustafa, care este de neratat in caz ca ajungeți în Istanbul. Meniul este foarte variat si trebuie sa mergi de mai multe ori ca sa gusti din toate bunatatile(baclava, cataif, înghețată). Am mai luat mass intr-un restaurant, din păcate nu imi mai amintesc numele, unde servirea a fost exceptionala ( cum am ajuns am primit un platou cu diverse salate), iar mâncarea a fost foarte buna.
    Mereu mi-am spus că dacă ar fi sa revin la Istanbul, mâncarea ar fi unul dintre motive.

    • Corina Fătu 28 noiembrie 2017 at 16:43 - Reply

      Oana, cât mă bucur că mi-ai amintit de dulciurile din Istanbul! Mi-am notat și cofetăria pentru data viitoare când voi ajunge! 🙂 Mulțumesc frumos și succes!

    • Corina Fătu 29 noiembrie 2017 at 17:42 - Reply

      Oana, am citit condițiile termenii și condițiile concursului pentru voi, cititorii, și trebuie să menționezi și destinația unde dorești să călătorești, aleasă de pe momondo.ro.

      Includ aici paragraful la care fac referire: „Pentru înscrierea în concurs, un participant trebuie să publice un comentariu despre „cea mai frumoasă experienta culinara” și să includă destinația unde dorește să călătorească, aleasă de pe momondo.ro, pe unul din blogurile participante la competiție.” (sursa: https://www.momondo.ro/inspiratie/concursul-momondo-experienteculinare-termeni-si-conditii-pentru-cititori/)

  6. lydia bulilete 24 noiembrie 2017 at 08:30 - Reply

    Buna,o poveste incredibila ai scris..chiar m-am simtit ca si cum as fi fost acolo 😍.. Ce sa zic eu cu povestea mea..desi nu sunt eu asa umblata prin alte tari,sincer cel mai departe de romania am fost la unguri..am fost intr-un orasel foarte frumos..se numea tin minte Ghyula.. aveau prezentare de mancare nemaivazuta de mine..sincer „salivam” pe acolo 😅😂..si dau sa ma duc sa imi cumpar..cand sa cer imi cumpar imi spune ca imi trebuie bani de la ei..si evident nu am avut😅😶..si am ramas doar uitandu-ma la mancare 😅..pentru ca nu am avut timp sa schimb niste bani..data viitoare v-oi sti ca daca vreau sa mananc,sa am bani schimbati 😘😅.. si sincer intodeauna mi-am dorit sa merg si in alta tara sa cunosc traditii,obiceiuri,degustari de mancare etc..iar cel mai mult mi-aș dori sa cunosc aceste lucruri in Maroc..si de ce nu,sa si particip la gatit..imi place mult sa gatesc si sa urmaresc emisiuni de gatit..nu sunt eu experta,dar invat 🤗..Aceasta ar fi o ocazie minunata si mut mi-aș dori să ajung..mai ales ca imediat vine ziua sotului meu (8 decembrie)..si i-aș da o veste minunata 😍 ..sau in Portugalia..Oricum orice tara are micile ei traditii,obiceiuri,mancare..doar trebuie sa stim sa le apreciem si sa ne bucuram 😊

    • Corina Fătu 28 noiembrie 2017 at 16:47 - Reply

      Bună! 🙂 Mă bucur că ți-a plăcut povestea mea din Sri Lanka! Îți doresc mult succes! 🙂

  7. BABOI LENUTA 25 noiembrie 2017 at 15:40 - Reply

    Felicitari , Corina! Povestirile tale despre calatorii reprezinta un adevarat balsam pentru suflet .Umbland in ,,cutia cu amintiri” am revazut in minte calatoria mea la Lepsa , o calatorie plina de peripetii , pe care nu o voi uita niciodata. A fost o hotarare pe ultima suta de metri… Mi-am sunat sotul , mi-am sunat finii si le-am zis : vreti sa mergem in acest weekend la Lepsa ? Raspunsurile au fost timide … Stii ca e in scurt , stii ca nu am facut pregatiri, nu avem cazare asigurata … Zic : Si ce daca ? Calatoriile neplanificate sunt cele mai frumoase. In final nu au avut cum sa refuze .Entuziasmul meu era prea mare.Si iata-ne in drum spre Lepsa , eu , sotul, finii si copii nostri. Toate bune si frumoase pana am trecut de un satuc Tulnici si s-a rupt planetara la masina. La volan cine credeti ca era ? EU :)) .Pff. Si cand te gandesti ca mai aveam doar vreo 5 km pana ajungeam , sus , la destinatia noastra. Ce te faci ? Finul (Dumnezeu sa il odihneasca in pace , deoarece a plecat anul trecut dintre noi…) a coborat in Tulnici , a adus un localnic , au tractat masina , dupa care noi ne-am vazut mai departe de ale noastre ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Si uite asa am ajuns , sus , la Lepsa , o localitate superba din Muntii Vrancei . Aerul curat , proaspat de munte, privelistea, localnicii primitori , toate acestea ne-au indus o stare de bine , de relaxare , de fericire. Am gasit repede cazare iar gazdele ( oamnei deosebiti) ne-au indrumat spre ,,Pastravaria din Lepsa”. De acolo ne-am arovizionat cu pastrav. Cand ne-am intors la vila , gazdele pregateau gratarul pentru peste si pusesera apa la fiert , intr-un ceaun mare , pentru mamaliguta. De pregatirea pestelui s-au ocupat tot gazdele .Desi le-am spus ca ne pricepem la pregatirea pestelui ( ca doar veneam de la Braila :)) ) au spus ca se ocupa d-lor. Si bine au facut .Pentru ca vreau sa va spun ca am servit la Lepsa cel mai bun si mai gustos pastrav. Banuiesc ca si modul de pregatire , condimentele si timpul de preparare au contribuit la obtinerea unui gust delicios. Doamne si acum imi amintesc gustul dulce si aromat de peste alb alaturi de mamaliguta pusa pe tava si taiata cu ata ! Sanatate curata.Un deliciu. A fost minunat ! Si ca sa va povestesc si sfarsitul calatoriei noastre pline de peripetii : La sfarsit de weekend , localnicul din Tulnici care ,,ne-a reparat masina „” a venit sa ne ia . Am coborat in Tulnici, ne-am urcat in masina , am multumit frumos pentru ,,ajutor” si am plecat spre Braila, spre casa… Eu la volan. Sotul nu avea permis , finul gustase un sprit , asa ca m-am urcat iar la volan. Appiu daca la dus ni s-a rupt planetara , la intoarcere , nu mai aveam frane , ,,dupa reparatie” … Si uite asa am ajuns la Braila , incetisor , doar cu ajutorul franei de mana . Nu va spun prin ce emotii am trecut cu totii.Dar important este ca am ajuns cu bine, sanatosi si in ciuda celor intamplate , a fost un weekend minunat , in care am invatat la Lepsa cum sa pregatim pastravul ca sa aiba un gust delicios.Imi plac calatoriile , mi-au placut de cand ma stiu .Dar am si eu o mare , mare dorinta : Sa calatoresc cu avionul inainte de a muri. …Nu radeti , nu vorbesc de dragul de a vorbi. Am aproape 52 de ani dar nu am calatorit niciodata cu avionul. Nu stiu cate zile, luni , ani o sa imi mai dea bunul Dumnezeu sa ma bucur alaturi de familia mea draga ( sunt diagnosticata cu neoplasm colon stadiul 3 , operat , cu chimioterapie facuta …) , dar tare mult mi-as dori sa calatoresc la Milano sau Paris, sau oriunde altundeva , numai sa merg cu avionul. Va multumesc pentru timpul acordat si va doresc Sarbatori Fericite alaturi de cei dragi , cu multa SANATATE , oriunde. v-ati afla , ca e mai buna decat toate :*

    • Corina Fătu 28 noiembrie 2017 at 16:53 - Reply

      Doamna Lenuța, foarte frumoasă povestea dumneavoastră! Și aveți mare dreptate, călătoriile spontane de multe ori sunt cele mai frumoase și ne lasă cu amintiri pe care cu greu le putem uita. Vă doresc în primul rând multă sănătate! Și să vi se împlinească visul de a vedea Parisul sau Milano. Dacă m-ați întreba pe mine aș alege Parisul de fiecare dată! 🙂 Succes!

      • BABOI LENUTA 28 noiembrie 2017 at 19:44 - Reply

        Draga Corina iti multumesc din suflet pentru urarile de sanatate. Intr-adevar sanatatea este cea mai pretioasa avutie pe care o avem sau ar trebui sa o avem …. ) in marea noastra trecere prin minunata calatorie numita ,, VIATA” .Multumesc frumos si pentru sfaturi .Daca bunul Dumnezeu o sa ma ajute sa-mi indeplinesc visul , cu siguranta o sa aleg Parisul <3 . Corina , iti doresc tot binele din lume, multa sanatate , fericire si la cat mai multe calatorii pe care te rugam sa ni le povestesti pe minunatul tau blog:*

        • Corina Fătu 29 noiembrie 2017 at 17:43 - Reply

          Vă mulțumesc mult! 🙂

  8. BABOI LENUTA 25 noiembrie 2017 at 17:15 - Reply

    Cu scuzele de rigoare, am recitit cu mai multa atentie regulamentul si as dori sa mentionez ca am ceva probleme ce e-mailul . Pagina mea de facebook : Ella Elena , Braila , nascuta pe 02.01.1966. Multumesc .O seara frumoasa !

  9. Ioana Taropa 25 noiembrie 2017 at 18:32 - Reply

    Pentru mine fiecare țară din lume are acel ceva unic, doar al ei, și asta mă face să vreau să călătoresc cât de mult pot. Fiecare loc pe care l-am vizitat a rămas în memorie ca o dulce amintire și mă gândesc cu drag la vacanțele petrecute în România, dar și în afara ei. Am o listă lungă cu locuri de vizitat și o viață întreagă să explorez minunatul glob pământesc. Cred că fiecare călătorie înseamnă o îmbogățire sufletească, iar amintirile cu care rămâi sunt neprețuite. Până acum am călătorit doar în Europa, dar pe viitor aș vrea să vizitez cel puțin câte o țară de pe fiecare continent.

    Până acum pot spune că peste tot unde am călătorit, m-am simțit minunat. Dar ca acasă m-am simțit în sudul Franței, unde am avut ocazia să locuiesc o perioadă mai îndelungată. Atât de calzi mi s-au părut oamenii; nu știu alte persoane ce părere au despre Franța și francezi, dar eu chiar m-am îndrăgostit iremediabil de această țară. Am simțit o căldură acolo și a fost una din cele mai frumoase perioade ale vieții mele (de până acum). Am vizitat multe locuri, am făcut drumeții (chiar daca este mare, poate nu multă lume știe că acolo sunt și munți), am văzut lumea subacvatică într-un loc minunat, înconjurat de stânci, am auzit pescărușii, am ascultat valurile, am mers cu caiacul, am văzut lanurile de lavandă…a fost minunat. Experiența culinară avută acolo, m-a impresionat; cel mai mult mi-a plăcut înghețata de lavandă, care este unică; ierburile provensale sunt de asemenea minunate și dau un gust excelent mâncăriii; am gătit mult cu ele și imi plac în mod deosebit. Salade Niçoise trebuie de asemenea încercată. Tapenade este o pastă din măsline, anșoa și capere, absolut minunată! Și bineînteles că nu lipsesc alte preparate de pește, specifice zonei mediteraneene. Cuvintele cele mai potrivite pentru a descrie atmosfera minunată petrecută acolo este ”joie de vivre”. Pentru ei nu este nevoie să fie o zi anume în calendar ca să sărbătorească; fiecare zi este un motiv de bucurie și sărbătoare și de aceea francezii din această zonă se întâlnesc foarte des să mânânce împreună cu prietenii și familia; Cel mai tare m-a impresionat bucuria cu care petrec timpul împreună. Am avut și eu onoarea de a participa la o asemenea întâlnire și mă bucur că am serbat pur și simplu «viața». Bucuria de a mânca împreună cu niște oameni calzi, a dat parcă un gust special și mâncării. (bouillabaisse în acest caz, un preparat specific). Să nu uit de minunatul macaron, care a fost un desert delicios.

    Îmi doresc să vizitez și alte țări în care să mă simt ca acasă și să sărbătoresc faptul că existăm. Vreau să mă bucur în călătoriile mele de toate minunățiile oferite de planeta Pământ, să îmi încânt papilele gustative, privirea, dar mai ales sufletul.

    Nu aș refuza nici o călătorie în Sri Lanka, pentru că am auzit de căldura oamenilor de acolo, dar nici Thailanda nu aș ocoli-o. Țările Nordice sunt acum printre prioritățile mele, și tare aș vrea să ajung în Norvegia, Insulele Feroe și Groenlanda., căci și acolo este caldură în suflete, chiar dacă din punct de vedere climatic este mai frig.

    Dacă ar fi să câștig aș alege insula Madeira, Portugalia. Mă fascinează vegetația de acolo și îmi doresc să fac drumeții și să mă bucur de natură alături de soțul meu .

    Haideți să ne bucurăm de fiecare zi și să pornim într-o nouă călătorie doar cu gânduri bune, căci doar așa ne vom bucura cu adevărat de experiență.

    PS: Dragă Corina, te felicit pentru blog-ul minunat și îți doresc cât mai multe călătorii și experiențe minunate! Mulțumim că ne încânți! 🙂

    • Corina Fătu 28 noiembrie 2017 at 16:58 - Reply

      Ioana, îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Înseamnă enorm pentru mine să știu că aceste articole ajung exact unde trebuie! 🙂 Îți doresc mult succes!

  10. Naiman Roxana 25 noiembrie 2017 at 21:19 - Reply

    Buna!!! Ti am citit articolul chiar înainte sa plec in Sri Lanka si mi a fost de ajutor💙
    Referitor la cea mai buna si delicioasa experiența culinara am trăit-o in Thailanda in septembrie 2016💙Inca din prima zi de cand am ajuns am avut parte de muulte minunății, exceptând peisajele, oamenii si toata țara lor mâncarea lor este si va rămâne mereu pe gustul meu. Fructele de mare sunt un deliciu si proaspete ti le prepara pe loc in orice fel vrei, noi am stat in apropiere de o piața in care se preparau toate delicatesurile, de la gândăcei la crocodil.. Recunosc, nu ma puteam abține de la nimic mai ales de la minunatul si renumitul lor desert” sticky rice”, cu mango( yuuum) si clătitele cu lapte de cocos si mango, păcat ca nu pot atașa niște poze😀
    Ador sa călătoresc si imi plac la nebunie țările asiatice, de aceea daca ar fi sa câștig m as duce tot intr o țara din Asia, probabil China- Shanghai😁🌎💙

    • Corina Fătu 28 noiembrie 2017 at 17:01 - Reply

      Bună, Roxana! 🙂 Cât mă bucur că ți-au fost de folos articolele despre Sri Lanka! Mult succes la concurs! 🙂

  11. Ioana Taropa 26 noiembrie 2017 at 20:03 - Reply

    * Aş dori sã fac o rectificare la cele scrise mai sus. Având în vedere cã soţul meu şi cu mine ne dorim mult sã cãlãtorim şi în afara Europei, cred cã urmãtoarea destinaţie pe care o vom alege va fi Thailanda. ( nu de alta, dar cum ne-am hotãrât spontan sã ne facem paşapoarte chiar mâine, vom vrea sã le şi folosim în urmãtoarea perioadã). Cred ca încet încet devin un travel addict, dar asta nu este ceva negativ din punctul meu de vedere. Of, ce greu mã hotãrãsc! Dupa cum am spus, lista mea este lungã şi fiecare ţarã este specialã, aşa cã îmi este greu sã aleg. 🙂

    • Corina Fătu 28 noiembrie 2017 at 17:02 - Reply

      Vorba aceea: „I haven’t been everywhere but it’s on my list” 🙂

      • Ioana Taropa 29 noiembrie 2017 at 12:22 - Reply

        Exact! Unul din citatele mele preferate. Multumesc si eu 🙂 Fingers crossed 😀

  12. Cojan Ioana 27 noiembrie 2017 at 21:57 - Reply

    Bună din păcate nu am avut o experiență culinară in afara Țării de -si îmi doresc ,îmi place mult sa călătoresc,sa vizitez locuri interesante ,dar și să învăț lucruri noi.In Romania experiență culinara unică și plăcută a fost ,când m -am cazat împreună cu soțul ,la Munte la un Hotel de 5 * .A fost o surpriză din partea soțului de ,ziua mea ,excursie de 2 nopți și 3 zile + o cina romantica .La cina romantica m -am răsfățat cu preparate rafinate ,delicate și gustoase ,am servit salata Cezar ,somon la grătar cu legume Baby morcov ,fructe de mare si desert ,mousse de ciocolata ,la sfârșit o șampanie rafinata și foarte buna.A fost un cadou frumos o experiență și o excursie unică și de neuitat.

    • Corina Fătu 28 noiembrie 2017 at 17:05 - Reply

      Bună, Ioana! Te-ai gândit unde ai dori să mergi dacă câștigi marele premiu? 🙂

      • Corina Fătu 29 noiembrie 2017 at 17:44 - Reply

        Ioana, am citit condițiile termenii și condițiile concursului pentru voi, cititorii, și trebuie să menționezi și destinația unde dorești să călătorești, aleasă de pe momondo.ro.

        Includ aici paragraful la care fac referire: „Pentru înscrierea în concurs, un participant trebuie să publice un comentariu despre „cea mai frumoasă experienta culinara” și să includă destinația unde dorește să călătorească, aleasă de pe momondo.ro, pe unul din blogurile participante la competiție.” (sursa: https://www.momondo.ro/inspiratie/concursul-momondo-experienteculinare-termeni-si-conditii-pentru-cititori/)

  13. Cristina Roman 29 noiembrie 2017 at 13:13 - Reply

    Sunt indragostita de blogurile de calatorii si foarte incantata de experientele altor persoane. Motto-ul meu in viata e urmatorul: „Daca ar fi gratis sa calatoresti, nu m-ai intalni niciodata”. Vreau sa impartasesc cea mai frumoasa experienta culinara din colajul meu de calatorii. Este vorba despre Malta, o insula care m-a incantat extrem de mult si in care mi-am dezvolatat simtul de a experimenta cultura unei tari. Am ajuns seara in jur de ora 22 in M’Sida impreuna cu 3 prieteni si am cautat prin imprejurimi un local in care sa luam cina. Ne-am uitat pe Trip Advisor si am batut cativa kilometri pe jos pentru a ajunge la restaurantele recomandate. Surpriza: toate erau inchise sau nu mai serveau mancare. Hint: in Malta, cina se ia pana la ora 22. Mai tarziu, gasesti doar fast food-uri.
    Am zarit o taverna cu localnici care estetic vorbind, nu arata extraordinar. Ne-am asezat pe terasa in speranta ca vom gasi ceva in meniu cat sa ne astamparam foamea. Ne-a intampinat sefa localului, Helena, o femeie la vreo 40 de ani, extraordinar de simpatica si prietenoasa. Dupa o conversatie in care ne-a prezentat localul, proaspat deschis in localitate, ne-a facut cateva recomandari din meniul plin cu fructe de mare <3. Am comandat doua platouri si pot sa zic ca au fost cele mai bune din experienta mea. Am ramas pe terasa pana la ora 12:30 impreuna cu Helena, alaturandu-se si bucatarul Shaun. Convinsi ca vom reveni, ne-am luat ramas bun.
    A doua zi de vacanta am mancat prin apropierea atractiilor vizitate, dar tot am ramas cu gandul la acea taverna. A treia zi, am cautat din nou alte restaurante pentru cina dar tot la ei am revenit. Nu pot sa descriu in cuvinte cat de gustoase au fost preparatele din peste, caracatita sau creveti. Toate proaspete, cumparate dimineata din piata de peste. Seara, dupa cina, ramaneam cu Helena si Shaun la o sticla de vin, impartasind experienta din cultura fiecaruia. Timp de o saptamana, am mancat de 5 ori la taverna lor, iar in penultima seara le-am spus ca urmatoarea zi ne intoarcem in Romania. Ne-au intrebat la ce ora avem avionul, era in jur de ora 20, deci la ora 18 trebuia sa plecam.
    In duminica intoarcerii in tara, in Malta era ceva sarbatoare nationala si taverna era inchisa. Dar Helena a facut tot posibilul sa luam pranzul la ei inainte de plecare. Shaun, bucatarul, a mers in piata de peste la 6 dimineata si ne-a pregatit o masa inainte de plecare. Cand am ajuns la taverna la ora 12, masa era pregatita special pentru noi. Nu pot descrie in cuvinte bucuria din ochii lor de a ne ospata cum se cuvine. Ne-au prezentat pestii care urmeza sa ii pregateasca, erau 2 specii, undeva la 3,5 kg, fiecare pregatit in alt stil. Cat timp Shaun a gatit pestii, ne-au servit cu creveti king, piadina si vin din partea casei. Eram doar noi la taverna, invitandu-i la masa noastra pe angajatii localului. Am mancat, am baut, am povestit pana la ora 18 cand aveam autobuzul catre aeroport. Ne-am luat ramas bun, am facut fotografii impreuna si ne-am imprietenit pe retelele de socializare. Cand sa plecam, Helena a venit cu cate un shot de limoncello de ramas bun. Am fugit dupa autobuz sa il prindem, iar cand ne-am uitat pe geam, toti angajatii stateau aliniati si ne faceau din tot sufletul cu mana. Ne-au dat lacrimile de la emotii, iar experienta aceasta ne-a ramas in amintiri.

    In 2018, imi doresc foarte mult sa ajung in Asia si ma gandesc daca tot merg acolo sa fac un circuit de doua saptamani in Thailanda, Cambodgia si Vietnam. Ma voi inspira din urmatorul articol de pe momondo.ro:
    https://www.momondo.ro/inspiratie/destinatii-exotice-vacanta/

    • Corina Fătu 29 noiembrie 2017 at 17:48 - Reply

      Cristina, ce aventură culinară minunată! Când oamenii gătesc cu suflet, îți încântă inima!
      Succes! 🙂

  14. Campan Ancuta 29 noiembrie 2017 at 14:51 - Reply

    Buna ziua.Cea mai frumoasa experienta a fost la Mihaienii Strand unde am petrrecut un weekwnd minunat alaturi de prieteni apropiati unde am gatit omleta cartofi pai cu gratare si mamaliga cu branza .A fost ceva de neuitat unde am fost cazati la o casa in mijlocul naturi ceva de vis

    • Corina Fătu 29 noiembrie 2017 at 17:50 - Reply

      Vă mulțumesc pentru comentariu. Am citit condițiile termenii și condițiile concursului pentru cititori și trebuie să menționați și destinația unde doriți să călătoriți, aleasă de pe momondo.ro.

      Includ aici paragraful la care fac referire: „Pentru înscrierea în concurs, un participant trebuie să publice un comentariu despre „cea mai frumoasă experienta culinara” și să includă destinația unde dorește să călătorească, aleasă de pe momondo.ro, pe unul din blogurile participante la competiție.” (sursa: https://www.momondo.ro/inspiratie/concursul-momondo-experienteculinare-termeni-si-conditii-pentru-cititori/)

      Așadar, unde vă doriți să călătoriți?

  15. Raluca Vilceanu 29 noiembrie 2017 at 16:07 - Reply

    Ce frumos ai scris. M-am simtit ca intr-o calatorie imaginara. Te voi urmari cu drag, esti realmente o sursa de inspiratie!

    Acum mi-a venit in minte cea mai amuzanta poveste legata de o experienta culinara, cea cu branzeturile frantuzesti… a fost long time ago – in clasa a 9 a, la liceu 🙂 Am participat la un schimb scolar cu elevi din Franta si am ajuns in Normandie, eu alaturi de colega mea de banca. Am fost tare bine primiti, la o familie bine cunoscuta de profesoara noastra de franceza. In prima seara s-a organizat cina cu toti profesorii insotitori, la care am luat parte si noi. Ca niste fete cuminti am mancat tot asteptand cu nerabdare desertul. Ghiciti ce am primit? Un platou imens cu o multitudine de feluri de branzeturi tronau alaturi de struguri si covrigei. La acel moment am fost tare dezamagite, noi asteptam un creme brulee ceva :)) Acum le ador!

    Daca ma gandesc la ceva autohton, locul ideal este Ferma de sub Penteleu. Aici cei mici interactioneaza cu toate animalele fermei, de la rate, gaste, iepurasi pana la magar, cal si vaci. Preferatele baietelului meu au fost caprele cu mult chef de joaca, iar atractia serii a fost preparatul turtelor pe soba!!! Eu m-am bucurat de mulsul caprelor, hranitul animalelor, vinilurile cu muzica buna de la birt si focul de tabara, gogosile si cozonacul aburdind. Sotii se pot delecta cu o degustare de vinuri, tuica si palinca obtinuta direct din fructele din livada fermei. Tot acest tablou mi-a adus aminte cu nostalgie de vacantele petrecute la bunici. Datorita preparatelor traditionale locul nu e recomandat vegetarienilor sau celor ce tin dieta, pentru ca pur si simplu iti lasa gura apa. Lista e lunga, mentionez preferatele mele: zacusca de casa, pateu de casa, rata pe pat de varza, friptura de ied, de vitel, cea mai buna supa de casa cu taitei si placinteee. Daca nu esti gurmand de fel, aici ai toate sansele sa te transformi intr-unul 🙂 cand degusti toate bunatatile. La plecare poti cumpara produse de la ferma – branza, lapte de capra, oua, siropuri, dulceturi, pastrama etc, ca sa duci acasa o „bucatica” din acest colt de natura inca neatins de turismul modern.

    Ce imi doresc cel mai mult este sa degust celebrele Pastel de nada in Lisabona!

    • Corina Fătu 29 noiembrie 2017 at 17:55 - Reply

      Bună, Raluca! Îți mulțumesc din suflet pentru cuvintele frumoase! 🙂
      Îți doresc mult succes!
      P.S.: Cele mai bune Pastel de nada le găsești la Pastéis de Belém.

  16. Simona Ionascu 30 noiembrie 2017 at 13:35 - Reply

    Foarte frumos articol, Corina!

    Pornind de la zicala „Dragostea trece prin stomac”, Bali a fost o aventura care m-a facut sa ma indragostesc, nu doar de peisajele si de cultura lor – experienta culinara a fost coplesitoare.
    Pot sa spun cu toata sinceritatea ca a fost cea mai buna mancare pe care am gustat-o, desi am mai calatorit prin diverse parti ale lumii. Dar toata combinatia asta de arome care iti inunda gura si pe are nu stii cum sa le mai identifici – ca era ghimbir, lamaita, lapte de cocos – iti permiteau sa te bucuri de o expozie de artificii in gura ta.

    Si, surprinzator, desi toate aromele astea m-au bucurat si m-au incantat, cand vorbim de experienta, o experienta in adevaratul sens al cuvantului am avut pe plaja Jimbaran – un vechi satuc pescaresc, un fel de Vama Veche a Bali-ului, care s-a adaptat influxului de turisti de pe insula.
    Noi am ajuns chiar la apus – auzisem ca erau faimosi pentru peste si fructe de mare proaspete, asa ca am inceput sa exploram usor usor plaja, printre barcile pescaresti, admirand apusul soarelui in Oceanul Indian.
    De-a lungul plajei erau multe restaurante care iti ofereau posibilitatea sa mananci pe nisip, propunand un anumit meniu pescaresc. Pana aici nimic deosebit. Dar spre sfarsitul plajei, spre surpriza noastra am gasit cateva cherhanale cu gratarele sfaraind, care ne-au dus cu gandul la cherhanaua din Vama Veche.

    Furati de mirosuri si de tipurile de peste, am hotarat sa ne asezam la masa, printre localnici si turisti deopotriva. Mare ne-a fost surpriza cand, intreband de un meniu pe unul din chelneri, ni s-a raspuns intr-o engleza stricata „No No! You go buy your own fish, we cook it!”. Prima data am crezut ca glumeste, dar a inceput sa arata in directia pietei de peste.
    Asa ca ne-am ridicat frumos si am intrat in piata de peste de langa, lasandu-ne inconjurati de un miros puternic de peste proaspat. Ideea era simpla – te duci in piata, iti alegi pestele care iti place (unde, evident, in afara de creveti, nu puteam recunoaste nici unul din tipurile de peste) si negociezi singur pretul cinei tale. Cu captura proaspata te intorci la gratarele acoperite de fum, unde cativa omuleti zambitori si relaxati iti gatesc pestele folosind multe sosuri aromate pe care doar ei le stiu.
    Desi personal nu ma omor cu gustul pestelui, asta a fost o experienta extraordinara, care nu va putea fi egalata usor in viitorul apropiat.

    Si pentru 2018 as vrea sa ajungem in Portugalia – Lisabona, Porto, Braga, ca un cadou pentru sotul meu.

    • Corina Fătu 30 noiembrie 2017 at 13:49 - Reply

      Bună, Simona! Îți mulțumesc pentru această istorisire minunată care mi-a adus aminte de Bali! 🙂 Mult succes, Portugalia te așteaptă!

  17. Tivlea Carmen 30 noiembrie 2017 at 13:52 - Reply

    Sunt îndrăgostitâ pentru totdeauna de Delta Dunării… Undeva, între Dunăre și Marea Neagră, cel mai estic oraș al țării noastre, Sulina,spune o poveste despre oamenii care au fost ,despre corăbii, comerț, pirați, oameni care sunt oameni cu adevărat, calzi,primitori,pescari din tată in fiu.Aici,în această simplitate măreațâ,pe cea mai frumoasă plajă, acompaniați de zeci de pescăruși, am mâncat cea mai bună ciorbă de pește și cel mai gustos pește prăjit,pe grătar.Bineînțeles, peștele era pescuit de noi,împreună cu un pescar lipovean, care ne-a învățat ce înseamnă gustul unei mâncări naturale,tradiționale,gust unic pe care nu-l vei găsi niciodată dintr-un restaurant! Se știe ca francezii sunt bucătari grozavi;mi-aș dori mult să gust pește preparat de aceștia, pe țărmul Mediteranei,la Nisa!

    • Corina Fătu 30 noiembrie 2017 at 19:24 - Reply

      Carmen, îți mulțumesc că ai împărtășit cu noi experiența ta culinară! Mult succes! 🙂

  18. Teodora Tunsu 30 noiembrie 2017 at 23:37 - Reply

    Draga Cor,

    Intru in frumosul joc al povestilor si dintre toate experientele mele culinare, unele dintre ele chiar si cu stele Michelin, aleg sa o impartasesc pe cea care a fost poate una dintre cele mai rewarding.

    Delta Dunarii, Mila 23.
    Misha si Ania, sotia lui, sunt doi lipoveni autentici ce fac agro-turism, oferind masa si cazare in propriul camin. Din prima zi ne-au primit cu bratele deschise si nu mi-a luat mult sa imi dau seama cat de primitori sunt.
    Cei doi fac o echipa perfecta: Misha merge la vanat si pescuit (imi amintesc cum venea dis de dimineata cu sacul de rate salbatice abia vanate, peste, sau chiar mistret). Iar Ania, ei bine, Ania gateste…gateste cum probabil se face in Rai. Am mancat cel mai bun mic dejun, cel mai bun pranz, cele mai bune icre, bors de peste, plachie, peste la cuptor, you name it. Iar „cireasa de pe tort” a fost seara cand am mancat mistret si rata ce ar fi putut concura cu orice restaurant de 4 stele din Bucuresti si nu numai. Despre placinta cu branza de la final, ce sa mai zic… #bliss Toate sub lumina unui apus in Delta a carui frumusete paleste descrisa in cuvinte.

    O numesc una dintre cele mai memorabile experiente culinare datorita talentului pur de care oamenii acestia dadeau dovada (in special Ania in bucatarie), ascuns in gospodaria unui satuc din Delta Dunarii. Pentru cei care stiu sa descopere, sa aprecieze si sa deguste minunatii facute de maine iscusite.

    Apropo de descoperit, mi-ar placea sa cunosc Bali si aromele lui incantatoare, despre care am auzit multe povesti.

    Pe curand! 🙂

    • Corina Fătu 1 decembrie 2017 at 12:10 - Reply

      Draga Teo, îți mulțumesc pentru povestire și recomandare. Când voi ajunge în Deltă voi da o fugă cu siguranță la Mila 23. Toate cele bune! Succes! 🙂

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This site is protected by wp-copyrightpro.com