Loading...
Colombo, Sri Lanka 2018-05-26T13:09:00+00:00

Project Description

Corina Fătu   •   28 Iunie, 2017

Realitatea călătoriei nu se potrivește întotdeauna cu ceea ce ne imaginăm. Ăsta este primul gând cu care mă trezesc în camera mică și sufocantă din Colombo, într-o hărmălaie de nedescris. De afară se aude vuietul neîncetat al traficului infernal, însoțit la fiecare câteva secunde de claxoane peste claxoane. E atâta umezeală că se lipesc așternuturile de noi. Pe masă, câteva insecte au pus stăpânire pe felia de papaya adusă de la micul dejun. „Doamne, în ce iad m-am trezit?“ mă întreb cu ochii cârpiți de somn, atât de înstrăinată de paradisul promis.

Plecarea

Ne hotărâsem să plecăm în Sri Lanka cu câteva luni înainte, prin ianuarie. Iarna de obicei te refugiezi deseori în amintirea acelor zile trecute de vară: a soarelui ce-ți încălzește fața, a nisipului care-ți mângâie tălpile, a pomilor fructiferi, a serilor cu briză și a băuturilor ce te răcoresc. Așa că n-am mai stat mult pe gânduri când am dat peste o ofertă de zbor de la Qatar pentru martie: 400 și ceva de euro biletul București – Colombo, dus-întors, escală doar de o oră. Era un semn așa că am luat biletele pe loc. În săptămânile dinaintea plecării m-am documentat temeinic, credeam că știu la ce să mă aștept. Știam că fusese o țară mult încercată; războiul civil de 26 de ani care se încheiase în 2009 și tsunamiul devastator din 2004 nu o făceau cea mai populară destinație de vacanță. Cu toate astea, gândurile mele despre Sri Lanka se refugiau în jurul câtorva imagini care îmi rămăseseră în minte pe măsură ce mă documentam: a plajelor cu palmieri și apă turcoaz, a elefanților pe care-i vezi la marginea drumului, a trenului care străbate jungla, a templelor care-ți tăie răsuflarea și a plantațiilor nesfârșite de ceai.

Aterizarea pe aeroportul din Colombo, capitala țării insulare situate în Oceanul Indian, m-a adus rapid cu picioarele pe pământ. După ce am plătit taxa de viză (40 de dolari de căciulă), am trecut printr-un coridor nesfârșit, cel puțin așa ni se părea nouă la ora aia târzie. De-o parte și de alta oameni așezați pe jos, cu chipuri obosite și famelice, ne priveau de parcă am fi aterizat de pe altă planetă. În jur, cu tot aerul condiționat, plutea o umezeală apăsătoare combinată cu un miros nou ce îmi semăna cu cel de tămâie. După un drum de aproximativ 40 de minute am ajuns într-un sfârșit la Drift BnB, cazarea noastră pentru două nopți. Am adormit greu, simțindu-mă atât de departe de lumea pe care o cunoșteam.

Hai să vedem oceanul

„În ce iad m-am trezit? Oare aveau dreptate toți cei care ne sfătuiau să sărim peste Colombo dacă vrem să nu ne luăm șoc cultural?“ Pe fondul oboselii, gândurile nu-mi dau pace. Ne îmbrăcăm rapid și pornim în oraș cu o hartă mică ca să rezolvăm chestiile administrative: schimbat bani (moneda oficială este rupia srilankeză), cumpărat adaptor, cartelă de telefon și apă plată. Pe drum o cotim dreapta ca să vedem oceanul, dar nu e mare lucru de văzut: liniile de tren ne despart de mare, iar mulțimea de mașini, scutere, tuk-tuk-uri ne obturează vederea.

Pornim apoi spre mall, scurgându-ne din cauza căldurii pe străzile murdare și aglomerate. Găsim ciudat faptul că foarte rar întâlnim o femeie pe stradă, de parcă am fi ajuns într-o țară a bărbaților. Mall-ul e o adevărată oază de răcoare, iar în aer plutește aceeași mireasă ca de tămâie. Are câteva magazine de genul celor universale unde găsești tot ce vrei și ce nu vrei. Nu tu firmă cunoscută, nu tu cafenea, dar oricum nu e cazul să fim mofturoși și nici n-am venit la Dubai la cumpărături.

După ce bifăm tot ce avem pe listă, ca să evităm soarele arzător, sărim într-un tuk-tuk. Îi spunem șoferului că vrem să facem un tur al orașului cu diverse opriri și negociem un preț total de 400 de rupii pentru câteva atracții, ceea ce înseamnă cam 2 dolari și ceva. Strecurându-se cu ușurință prin trafic, acest scuter acoperit pe trei roți este o variantă practică, distractivă și ieftină de a te deplasa prin oraș. Călătoria cu tuk-tuk-ul este totodată o adevărată aventură, cu atât mai mult într-un loc în care nu există nicio regulă de circulație. Șoferul nostru se furișează printre mașini, scutere, autobuze, evitând la milimetru pietonii care nu par să aibă frică de mașini. Se circulă rapid, haotic și se claxonează din abundență.

Colombo Sri Lanka

Ne plimbăm ore întregi fără țintă precisă prin Colombo. Declarat capitală în 1815, orașul a avut mult de suferit în timpul Războiul Civil (1983-2009) din cauza atentatelor, și asta cumva se vede. Aglomerat și gălăcios, Colombo ne lasă impresia unui oraș plin de contraste: de la clădiri în stil colonial la zgârie-nori, de la parcuri întinse și temple la străzi înguste și prăfuite, de la hoteluri luxoase la clădiri în paragină. Într-o permanentă reconstrucție și renaștere, îi lipsește totuși acea atmosferă vibrantă și cosmopolită a altor orașe din Asia. Turiștii sunt puțini, îi întâlnim în locurile turistice și cam atât.

Ziua care ne rămâne la dispoziție pentru explorat ni se pare în aceeași măsură insuficientă, cât și mai mult decât suficientă. Facem o scurtă oprire la Independence Memorial Hall, un monument impunător care comemorează câștigarea independenței față de Imperiul Britanic în anul 1948. Ne luăm un răgaz de la toată agitația și nebunia din Colombo și privim cum niște copii se joacă printre coloanele monumentului. Ne urcăm apoi în tuk-tuk, iar următoarea oprire este la Parcul Viharamahadevi, o oază de verdeață și serenitate în inima orașului. Intrăm în parc prin fața Consiliului Municipal, iar la intrare ne întâmpină statuia imensă a lui Buddha. Avem grijă să facem o poză fără a sta cu spatele la statuie deoarece este interzis în Sri Lanka, iar apoi ne continuăm plimbarea prin parc.

Arbori tropicali, orhidee, păsări, îndrăgostiți care stau îmbrățișați pe iarba perfectă și aproape că uităm pentru câteva clipe unde suntem. Ne reamintește discret chiorăitul stomacului, așa că o luăm spre vechiul spital olandez care în prezent servește ca zonă de cumpărături și mâncat. Alegem la întâmplare unul dintre restaurantele din interiorul clădirii coloniale, comandăm un ceai cu gheață, apoi masa devine rapid neîncăpătoare pentru toate preparatele comandate: pui cu curry însoțit de Pol Sambol, orez și chutney de mango, crab la cuptor.

Ne încheiem ziua cu o plimbare pe faleza Galle Face Green. Soarele aproape a dispărut în mare, iar bărcile par că se scaldă într-o întindere de foc. De-a lungul falezei sunt înșirate tot felul de tarabe unde localnicii gătesc și vind diverse preparate tradiționale: isso vadei (o prăjitură picantă din linte cu creveți), samosas (un fel de pateu umplut cu diverse), kottu și alte mâncăruri tipice de-ți lasă gura apă. Localnicii stau pe bănci, mănâncă cu poftă și privesc marea. Ceva mai încolo, ascuns de întuneric, văd un șobolan care cotrobăie liniștit printre resturi de parcă intrusul nu este el, ci noi. Grăbim pasul și trecem pe lângă un grup de tineri ce bat o tobă, dansează și cântă. Un bărbat ce stă pe un scăunel cu un coș la picioare mă întreabă: „Wanna see the cobra?“ Într-o mână ține un fluier, iar cu cealaltă se pregătește să ridice capacul coșului. O iau la fugă pe lângă niște autocare cu elevi și le privesc în treacăt mâinile slăbănoage ce atârnă pe geam. În spatele autocarelor se înalță netulburat, luminos, luxosul hotel Galle Face.

Paradisul nu e o imagine dintr-o broșură

Ziua mi-a dovedit că rareori locurile în care ajungi se metamorfozează în cele pe care imaginația ta le născocește. Cum stau în pat încercând să adorm pe simfonia claxoanelor de afară, realizez că nefericirea mea din aceea zi nu are nicio legătură cu locul în care sunt. Da, poate că toată combinația asta de fus orar, șoc cultural și climă infernală ar poate avea o contribuție, dar în definitiv nu poți reduce fericirea la o niște aspecte de ordin estetic ori material. Până la urmă Sri Lanka mi se dezvăluise cu bune, cu rele, și era numai în puterea mea să o accept și să o iubesc așa cum era. Chiar dacă îmi repetam în cap „Asta nu e Sri Lanka, asta nu e Sri Lanka …“, ei bine paradisul nu este întotdeauna o imagine idilică dintr-o broșură sau un site. Altfel am rămâne acasă și am călători doar cu imaginația. Zilele ce-au urmat aveau să-mi dovedească că într-adevăr asta nu era Sri Lanka. Era și mai mult decât atât.

Bine de știut

ABONEAZĂ-TE LA NEWSLETTER

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This site is protected by wp-copyrightpro.com